Mulţi dintre cititorii noştri, cu siguranţă sunt curioşi să ştie, deasupra vorbelor pe la colţuri, cine suntem.
Povestea ideii de a readuce transportul urban de călători acasă, a început în toamna anului trecut.
Scriam adevăruri ascunse despre falimentarea fostului Prescom, cu nostalgia că niciodată călătorul reşiţean n-a contat mai puţin decât atunci când transportul în comun a fost concesionat unei companii aproape anonime, companie ce s-a dovedit a fi o afacere benefică atât pentru ea, cât şi pentru câţiva “specialişti” locali, ce au crezut că anii petrecuţi frecând birouri şi funcţii politice îi poate califica ca fiind manageri de succes într-o activitate ca o oţelărie, cu motoare pornite şapte zile din şapte.
Ştiam nemulţumirile călătorilor, eu personal fiind plătitor de bilet, atunci când veneam acasă din lungile zile petrecute prin Timişoara, Arad, Sibiu, Satu Mare, Târgu Mureş şi pe unde munca m-a trimis.
Am văzut transportul lor şi nu m-am gândit niciodată că Reşiţa va avea şansa să fie din nou cu transportul ei.
Am primit un mesaj, o prietenă m-a rugat să-i dau numărul de telefon, pentru că noul primar al Reşiţei vrea să discute cu mine.
A venit telefonul prin care am hotărât să ne vedem într-o sâmbătă la Reşiţa.
Şi aşa a început totul, printr-o discuţie la o cafea şi câteva ţigări, fără prea multă teorie şi explicaţii, pentru că Nelu Popa a avut curajul să creadă “poveştile” mele.
Am hotărât să vin acasă şi să mă alătur proiectului primarului, un proiect ce de fapt e aparent foarte simplu: un transport civilizat care să ofere mult mai mult decât actualul şi care să despovăreze primăria de acele subvenţii transformate în profit de mercenarul operator de transport.
Statut, societate, capital social, timp şi drumuri, o naştere destul de anevoioasă, dar cu un făt perfect sănătos.
Câteva discuţii de principiu, aşteptări până ce actuala administraţie a achitat nota de plată a celor plecaţi cu sau fără voia lor de la conducerea administrativă a oraşului.
Fonduri europene dedicate modernizării transportului electric de persoane în Reşiţa, studii, specialişti pe bune, termene de depunere a proiectelor, România cea mereu imprevizibilă legislativ şi încă un obiectiv: autobuze pe placul reşiţenilor şi conforme cerinţelor Uniunii Europene.
Studii de piaţă, calcule, caiete de sarcini, bani, licitaţii deschise internaţionale, emoţii privind trecerea cu bine a documentaţiilor de către ANAP, dar toate bune şi trecute, deci aşteptăm ofertele.
Ce am cerut pentru Domniile voastre:
autobuze în care vara să fie răcoare şi iarna căldură, autobuze ce să nu mai polueze şi care să semene cu cele ce circulă în oraşele europene.
Autobuze în care să-ţi fie drag să te urci, dacă nu de altceva măcar pentru că ai wifi şi o sonorizare civilizată neacompaniată de gâfâitul unor motoare astmatice şi a unor părţi metalice gata să se desprindă.
Poate v-aţi dorit cei de pe B-dul Muncii, strada Făgăraşului sau Calea Timişoarei, să nu mai fiţi cei ce trebuiesc să fie în afara operatorului de transport.
Şi “poate” sunt încă mulţi neştiuţi de noi, dar cu siguranţă posibil de rezolvat printr-un dialog civilizat şi constructiv.
Am creat alături de câţiva inimoşi tineri această pagină, ca punte de legătură până fizic vom începe călătoria.
Nu ne cereţi să fim mai vizibili decât suntem, pentru că preferăm fapta înaintea vorbelor.
Nu ne suspectaţi de vorbe fără acoperire!
Drumul a fost deschis dar e încă lung.
Credem că paşii mici sunt trainici şi că noul transportul urban de călători din Reşiţa va fi o reuşită.
Director Tehnic TUReşiţa,
Gelu Ardeleanu
